Oxigenul este cel mai răspândit element de pe planetă, găsindu-se atât în stare liberă cât şi sub formă de compuşi. În stare liberă, oxigenul se află fie sub formă moleculară în aer (20%), fie sub formă de ozon (O3) în straturile superioare ale atmosferei. Oxigenul intră în compoziţia unui număr mare de compuşi, atât substanţe organice (grăsimi, proteine, zaharuri, alcool), cât şi substanţe anorganice (apă, oxizi, silicaţi, carbonaţi, azotaţi, fosfaţi, sulfaţi etc.).
Oxigenul este un gaz incolor, inodor, insipid şi puţin solubil în apă. Este de 1,1 ori mai greu decât aerul. Acesta se lichefiază la o temperatură de -183°C. Oxigenul întreţine viaţa şi arderea. Se utilizează în medicină, albirea ţesăturilor, sudură, tăierea metalelor, sinteza acizilor, motoare, experimente.
Oxigenul are proprietăţi puternic oxidante de care pot profita multe industrii prin îmbunătăţirea producţiei, optimizarea performanţei şi reducerea costurilor. Aplicaţii, cum ar fi arderea, oxidarea, și fermentarea pot beneficia de îmbogățirea sau înlocuirea aerului procesat cu oxigen.
În sudură, flacăra de preîncălzire este un gaz combustibil care arde cu ajutorul oxigenului, generând căldură. Flacăra constă dintr-o ardere interioara şi exterioară. Scopul principal al flăcării de preîncălzire în majoritatea proceselor cu flacără este de a realiza încălzirea rapidă, locală. Aceasta impune anumite condiţii cu privire la proprietăţile de ardere ale gazului care este utilizat. În tăiere, nu flacăra de preîncălzire efectuează operaţia de tăiere, ci mai degrabă un jet de oxigen. Acest jet de oxigen oxidează metalul, prin creşterea temperaturii, şi elimină produsele de ardere (zgura) de pe tăietură. Scopul flăcării de preîncălzire este de a încălzi metalul la temperatura de aprindere, de a susţine procesul de tăiere şi de a menţine jetul de oxigen pentru tăiere.
Temperatura oxigenului lichid este de -183 0C. Oxigenul nu arde, dar întreţine violent arderea.
Mod îmbuteliere: tuburi 6m3, 10m3 cu puritate 99.8%.