Gaz incolor, inodor, insipid, netoxic şi inert (gaz rar sau nobil), are o greutate mai mare decât cea a aerului, este foarte periculos daca înlocuieşte oxigenul din aer. Se foloseşte ca gaz de protecţie, singur, sau ca gaz de amestec, în procesele de sudură, în metalurgia oţelurilor austenitice, tăiere şi sudura cu plasmă (împreună cu hidrogenul), ca gaz de umplere a lămpilor fluorescente şi incandescente, ca gaz laser, ca protecţie pentru creşterea cristalelor de siliciu şi germaniu şi purificarea metalelor ca titaniu şi zirconiu. Temperatura argonului este de -193 grade C, cu o puritate de 99.99%. Este un gaz asfixiant, duce la pierderea cunoştinţei în cantitate mare.
Argonul poate fi folosit pentru tăierea laser prin fuziune. Materialul este topit de fasciculul laser şi este evacuat în cele mai multe cazuri printr-un flux de azot nereactiv, uneori este utilizat şi argon. Laserele pot încălzi zone specifice într-un timp foarte scurt, prin urmare sunt potrivite pentru tratamente termice de suprafaţă sau aplicaţii pentru suprafeţe. Acestea includ întărire cu laser, aliere şi placare. Întărirea cu laser este cea mai folosită metodă de tratament termic de suprafaţă cu laser de până acum. De obicei se foloseşte un gaz de ecranare pentru a proteja metalul de oxidare. Cel mai des este folosit argon sau azot.
Argonul face parte din seria gazelor elementare pure şi amestecuri de gaze care pot fi utilizate pentru sudarea cu laser. Argonul este potrivit pentru lasere cu putere de până la 3 kW. Cu toate acestea, proprietăţile de suprimare cu plasmă ale argonului pot fi îmbunătăţite prin amestecul cu heliu, oxigen sau dioxid de carbon. Cele mai frecvent utilizate gaze sunt heliul şi argonul.